La seguridad cibernética y los derechos humanos - los límites de la restricción de derechos humanos para la protección del espacio cibernético

Abstract

Ciberespacio: la última frontera. Aquí es donde empieza la nueva misión de los juristas en buscar nuevas formas de ejercicio de los derechos humanos. Afortunadamente, no es una misión de ciencia ficción, sino un desafío real, actual y lleno de oportunidades. Consideramos que es el mejor momento para proponer esta tesis e iniciar un trabajo de investigación sobre la dinámica del derecho en la era de las nuevas tecnologías. La tesis está fundamentada en la investigación de este nuevo espacio donde ha entrado el ser humano, titular de los derechos y libertades fundamentales. Como cualquier entorno nuevo, despierta la curiosidad, la necesidad de explorar, pero también la necesidad de estar seguro. El ser humano está programado genéticamente para proteger su vida, integridad y libertad en cualquier entorno, tanto físico como virtual. La ciberseguridad es un tema nuevo, que empezó a fomentar los debates solo desde 1988. Estados, empresas privadas y especialistas se dieron cuenta rápidamente de la necesidad de regular este campo, incluso adaptando el derecho internacional a las nuevas realidades. Los conflictos, eventos frecuentes en la sociedad humana, han migrado rápidamente del espacio físico al espacio virtual, al igual que las armas. Los virus informáticos, las aplicaciones invasivas y el software de espionaje sustituyen a las armas y herramientas de guerra clásicas. Las medidas de seguridad propuestas e implementadas por las autoridades estatales con responsabilidades en el ámbito de la seguridad nacional, así como por empresas privadas que desarrollan programas para combatir ciberataques, basados en medidas de ciber espionaje o hack-back1, se adaptan a los nuevos desafíos tecnológicos, pero evitan solucionar problemas importantes para el individuo como el respeto a sus derechos fundamentales, cuyo reconocimiento y regulación le han costado años de lucha y fundamentación filosófico-legal. En este contexto, cuando la vida del ciudadano se traslada, cada vez más al espacio virtual con todos sus elementos - banca por internet, telemedicina, información e investigación de fuentes digitales, comercio electrónico, citas virtuales, realidad virtual - se deben proponer medidas para proteger el ciberespacio que pueden ser diseñadas en correlación directa con las medidas de seguridad aplicadas en el entorno offline. Si el entorno offline está claramente determinado, y hay actores con papeles muy claros (estados, territorios administrativos, instituciones con responsabilidades en el campo de la seguridad y protección de los ciudadanos, etc.), el espacio virtual sigue siendo una jungla, sin límites conocidos y con incipientes formas de órganos de control, que deberían proteger a los usuarios vulnerables para no ser víctimas de los manipuladores digitales. En este momento, las Naciones Unidas a través de sus comisiones y grupos de expertos, ha asumido el papel de garante de los derechos humanos en el ciberespacio, interpretando las disposiciones de los tratados internacionales y elaborando recomendaciones, para ciber conflictos y alianzas entre Estados y grandes empresas con control tecnológico sobre Internet, tanto en términos de contenido como de conexiones informáticas. A nivel de la Unión Europea, el papel de las instituciones comunitarias, bien definido en el proceso de desarrollo y aplicación de las normas jurídicas, permite diseñar un marco jurídico coherente para la política de ciberseguridad, asegurando un sistema de protección eficaz basado en la cooperación entre los Estados miembros, al mismo tiempo con una protección efectiva de los derechos individuales en el entorno virtual. La tradición democrática de los estados europeos contribuye a la identificación de soluciones viables con respecto a la libertad del ciberespacio y la importancia del individuo en la sociedad. El surgimiento y el fortalecimiento del papel de ENISA en la política europea de ciberseguridad, ofrece la ventaja de estandarizar, centralizar y explotar de manera coherente los datos comunicados por los Estados miembros con el fin de desarrollar normativas bien fundamentadas. Asimismo, esta tesis estudia algunas categorías de derechos fundamentales para descubrir la forma en que se ven influenciados por la nueva realidad de la vida cotidiana. El entorno en el que se ha estudiado y conceptualizado estos derechos a lo largo de la historia, hasta la confirmación en diversos instrumentos de derecho internacional, ha cambiado profundamente. Las amenazas comienzan a ser diversas, y para los juristas no especializados en informática, es un gran reto identificar las brechas en los mecanismos informáticos que garanticen y protejan los derechos fundamentales cuando el individuo actúa en el entorno online. Es posible que la generación de juristas nativos digitales se haga cargo del trabajo de los juristas adaptados digitalmente y sea capaz de construir un sistema legal aplicable a este nuevo entorno de vida del individuo. Esto será posible solo dentro de 10 años, cuando la nueva generación creada en la era de las nuevas tecnologías, posea la capacidad de analizar y proponer soluciones legales. La investigación se centra en el derecho a la privacidad y los elementos que lo componen, siendo considerado como uno de los derechos fundamentales más vulnerables en el entorno online. Los derechos derivados, como el derecho al nombre, la identidad, el honor, la dignidad y la integridad física se están transformando y adquiriendo nuevos valores en la era de las nuevas tecnologías. Algunos de estos derechos se transforman, se trasladan al ciberespacio, se adhieren al ser virtual y se convierten en derechos digitales, propios del nuevo entorno social. En el contenido de la tesis se desarrolló un capítulo dedicado a esta nueva categoría de derechos en el que se intenta establecer sus contenidos y las formas de manifestación. Con respecto a los mecanismos necesarios para garantizar el ejercicio de los derechos y libertades fundamentales, el trabajo analiza los distintos niveles de protección: desde el nivel supranacional (internacional), hasta el regional y nacional, específico de cada Estado. Los mecanismos institucionales y jurisdiccionales están organizados en gran medida de acuerdo con las mismas reglas, guiándose por las regulaciones internacionales sobre derechos humanos, en particular, continuando con las regulaciones a nivel regional y estatal. En el nuevo contexto tecnológico, es necesario revisar dichos mecanismos para que mantengan la misma eficiencia deseada en el momento de su creación. Un punto importante de la investigación consiste en el análisis de las restricciones aplicadas a los derechos humanos bajo el imperio de la Ley. Sin referirse a las injerencias ilegales, sino analizamos la injerencia permitida por la ley, especialmente en nombre de la seguridad colectiva. Seguidamente, se muestran los debates y análisis destinados a establecer el punto de equilibrio entre la importancia de un derecho fundamental u otro. Tanto el derecho a la vida privada como el derecho a la seguridad se consideran fundamentales, pero no absolutos. Desde esta perspectiva, se deben establecer límites claros para que la protección de uno no afecte la integridad del otro. Los Estados a veces imponen medidas excesivamente restrictivas del derecho a la privacidad en nombre de la seguridad nacional, y el ciberespacio es el entorno adecuado para tales prácticas. Cualquier práctica de este tipo, situada a uno de los dos extremos, ya sea muy invasiva en la esfera personal o ineficaz desde una perspectiva de seguridad, debe ser reevaluada y relacionada con los derechos humanos, tanto desde una perspectiva individual como colectiva. Por ejemplo, el derecho a la vida privada o el derecho a la seguridad del ser humano puede, dentro de límites razonables, restringir el derecho de otra persona a expresarse o manifestar ciertas necesidades mentales en el espacio digital. Teniendo en cuenta los objetivos propuestos al principio, aplicando los métodos de investigación correspondientes y analizando la literatura, el marco normativo vigente y la jurisprudencia en derechos humanos, esta tesis identifica y enfatiza la interacción entre los derechos humanos fundamentales y los efectos sociales de las nuevas tecnologías, incluyendo las consecuencias sobre los derechos conexos. En este contexto particularmente dinámico, el mayor desafío para la nueva generación de juristas será adaptar el marco legal actual, a las nuevas realidades del mundo digital. Dado que las normas de derecho que rigen nuestra vida cotidiana han evolucionado lentamente y durante un largo período de tiempo, la rápida evolución tecnológica y la migración del individuo al espacio virtual requieren una urgente adaptación del marco legal a las nuevas realidades para que la Ley pueda mantener su misión de guardián del bienestar público. Además, esta nueva pandemia, origina y causa inciertos ampliamente cuestionado en el entorno online, ha provocado una restricción en masa de los derechos humanos similar a la última guerra mundial. Se ha restringido el derecho a la: libertad de circulación, manifestación, reunión, expresión, educación, trabajo e incluso el derecho a buscar la felicidad. Por la limitación de estos derechos la gente, por temor al enemigo invisible e incomprendido, aceptó sin oposición la mayor parte todas estas injerencias de las autoridades en su vida privada y en el conjunto de sus libertades fundamentales. Solo pequeños grupos de activistas continúan luchando por defender sus derechos fundamentales. No sabemos si este evento global llamado pandemia COVID 19 reescribirá la historia de los derechos fundamentales, pero es cierto que su impacto en el ámbito de las libertades individuales ha tenido un efecto muy fuerte e inquietante con respecto a otra transformación, incluida la revolución tecnológica. En estas condiciones, nos queda una única opción o desafío: defender al individuo, con todos sus atributos, en una sociedad dinámica, caracterizada por transformaciones atípicas.

Spațiul cibernetic – ultima frontieră. Aici începe misiunea juriștilor în căutarea noilor forme de exercitare a drepturilor omului. Din fericire, nu este o misiune science- fiction, ci este o provocare reală, actuală și plină de oportunități. Consider că am ales cel mai bun moment pentru a propune această teza și a iniția o muncă de cercetare asupra dinamicii dreptului în era noilor tehnologii. Această eră este abia la început. Lucrarea de față pornește de la cercetarea acestui nou spațiu în care a pătruns ființa umană deținătoare a drepturilor și libertăților fundamentale. Ca orice mediu nou, stârnește curiozitatea, nevoia de a explora dar și nevoia de a fi în siguranță. Ființa umană este programată genetic să își protejeze viața, integritatea și libertatea în orice mediu s-ar afla, atât fizic cât și virtual. Securitatea spațiului cibernetic este o temă nouă, se discută despre acest subiect abia din anul 1988. Statele, companiile private și specialiștii au conștientizat rapid necesitatea reglementării acestui domeniu, inclusiv prin adaptarea dreptului internațional la noile realități. Conflictele, evenimente frecvente în societatea umană, au migrat rapid din spațiul fizic în spațiul virtual, la fel și armele. Virușii informatici, aplicațiile intruzive, softurile de spionaj iau locul clasicelor arme și unelte de război. Măsurile de securitate propuse și implementate de autoritățile statale cu atribuții în domeniul securității naționale, cât și de companiile private care dezvoltă programe de combatere a atacurilor cibernetice, bazate pe spionaj cibernetic sau măsuri de tipul hack-back se adaptează noilor provocări tehnologice, dar ocolesc teme importante pentru individ cum ar fi respectarea drepturilor sale fundamentale, a căror recunoaștere și reglementare au costat ani buni de luptă și fundamentare filosofico-juridică. În contextul în care viața cetățeanului migrează din ce în ce mai mult către spațiul virtual, cu toate elementele ei – internet banking, telemedicină, informare și cercetare din surse digitale, comerț electronic, virtual dating, virtual reality – măsurile de protecție a spațiului cibernetic trebuie gândite în directă corelare cu măsurile de securitate aplicate în mediul off-line. Dacă mediul off-line este clar determinat și există actori cu roluri clare (state, teritorii administrative, instituții cu atribuții în domeniul securității și siguranței cetățeanului etc.), spațiul virtual este încă o junglă, fără limite cunoscute și cu organisme XIV

de supraveghere în stadiu incipient de dezvoltare care ar trebui să poată proteja utilizatorii vulnerabili în cazul în care devin victime ale unor manipulatori digitali. La acest moment Organizația Națiunilor Unite, prin comisiile și grupurile de experți, și-a asumat rolul de garant al drepturilor omului în spațiul cibernetic, interpretând prevederile tratatelor internaționale și elaborând recomandări pentru conflictele cibernetice și parteneriatul dintre state și marile companii care dețin controlul tehnologic asupra Internetului, atât din perspectiva conținutului cât și al conexiunilor informatice. La nivelul Uniunii Europene, rolul instituțiilor comunitare, fiind bine definit în ceea ce privește elaborarea și implementarea normelor de drept, permite creionarea unui cadru legal coerent în ceea ce privește politica de securitate cibernetică, asigurarea unui sistem efectiv de protecție bazat pe cooperarea dintre statele membre, dar și protecția efectivă a drepturilor individuale în mediul online. Tradiția democratică a statelor europene contribuie la identificarea unor soluții viabile în ceea ce privește libertatea spațiului cibernetic și importanța individului în societate. Apariția și întărirea rolului ENISA în politica europeană de securitate cibernetică oferă avantajul uniformizării, centralizării și exploatării coerente a datelor raportate de statele membre în vederea elaborării unor reglementări corect fundamentate. Teza studiază și categoriile de drepturi fundamentale din perspectiva modului în care acestea se văd influențate de noua realitate a vieții cotidiene. Mediul în care aceste drepturi au fost studiate și conceptualizate de-a lungul istoriei până la momentul proclamării lor în diverse instrumente de drept internațional, s-a schimbat profund. Amenințările încep să fie altele decât cele cunoscute, iar pentru juriști, eminamente atehnici, este o mare provocare identificarea breșelor din mecanismele de garantare și protecție a drepturilor fundamentale atunci când individul acționează în mediul online. Este posibil ca generația juriștilor nativi digitali să preia munca juriștilor adaptați digitali și să poată construi un sistem legal aplicabil acestui nou mediu de viață al individului, dar acest lucru va fi posibil abia peste 10 ani când noua generație, născută în epoca noilor tehnologii, va avea capacitatea de a analiza și propune soluții juridice. Cercetarea s-a focalizat cu precădere asupra dreptului la viață privată și a elementelor care îl compun, considerat fiind ca unul dintre cele mai vulnerabile drepturi fundamentale în mediul on line. Drepturile derivate, precum dreptul la nume, la identitate, la onoare, la demnitate, la integritate fizică se transformă și capătă noi valențe în era noilor tehnologii. O parte dintre aceste drepturi se transformă, migrează în spațiul cibernetic, se atașează ființei virtuale și devin drepturi digitale, specifice noului mediul de viață socială. În cuprinsul tezei a fost dezvoltat un capitol dedicat acestei noi categorii de drepturi în care se încearcă stabilirea conținutului și a formei de manifestare. În ceea ce privește mecanismele de garantare a exercițiului drepturilor și libertăților fundamentale, lucrarea analizează diversele niveluri de protecție: de la nivelul suprastatal (internațional), la cel regional și cel național, specific fiecărui stat. Mecanismele instituționale și jurisdicționale se organizează în mare parte după aceleași reguli fiind ghidate de reglementările internaționale în materia drepturilor omului, cu precădere, continuând cu reglementările la nivel regional și statal. În noul context tehnologic, inclusiv aceste mecanisme necesită o revizuire astfel încât să își poată păstra eficiența dorită la momentul creării lor. Un punct important al lucrării îl reprezintă analiza restrângerilor aplicate drepturilor omului sub imperiul legii. Așadar nu ne referim la ingerințele aflate în sfera ilegalului, ci la ingerințele permise de lege, în special în numele securității colective. Aici apar dezbaterile și analizele care vizează stabilirea punctului de echilibru între importanța unui drept fundamental sau al altuia. Atât dreptul la viață privată, cât și dreptul la securitate sunt considerate fundamentale, dar nu absolute. Din această perspectivă, trebuie stabilite limite clare astfel încât protejarea unuia să nu afecteze integritatea celuilalt. Uneori statele stabilesc măsuri restrictive exagerate asupra dreptului la viață privată în numele securității naționale, iar spațiul cibernetic este mediul propice pentru acest gen de practici. Orice practică de acest gen, aflată la una dintre cele două extreme, fie intrusivă în sfera personală, fie ineficientă din perspectiva securității, trebuie reevaluată și corelată cu drepturile omului, atât din perspectivă individuală cât și colectivă. De exemplu, dreptul la viață privată sau dreptul la securitate al ființei umane poate restrânge, în limite rezonabile, dreptul altei persoane de a se exprima sau de a-și manifesta anumite nevoi psihice în spațiul digital. Ținând cont de obiectivele propuse, cu aplicarea metodelor de cercetare asumate și analizând literatura de specialitate, cadrul normativ în vigoare și jurisprudența referitoare la drepturile omului, această teză identifică și subliniază interacțiunea dintre drepturile fundamentale ale ființei umane și efectele sociale ale noilor tehnologii, inclusiv consecințele asupra drepturilor conexe. În acest context deosebit de dinamic, cea mai mare provocare pentru noua generație de juriști va fi adaptarea cadrului legal în vigoare la noile realități ale lumii digitale. În condițiile în care normele de drept care ne guvernează viața de zi cu zi au avut o evoluție lentă și extinsă pe o perioadă lungă de timp, evoluția tehnologică rapidă și migrarea individului în spațiul virtual impun o adaptare urgentă a cadrului legal la noile realități astfel încât norma de drept să își poată păstra misiunea de gardian al binelui public. Mai mult, această nouă pandemie, cu origini și cauze incerte, aprig dezbătute în mediul online, a determinat o restrângere în masă a drepturilor omului poate la fel de acerbă cu cea provocată de ultimul război mondial. Ne-au fost restrânse pe rând dreptul la libertatea de mișcare, dreptul la întruniri, dreptul la manifestări, dreptul la exprimare, dreptul la educație, dreptul la muncă și inclusiv dreptul la căutarea fericirii. Iar oamenii, de teama inamicului nevăzut și neînțeles, au acceptat în cea mai mare parte toate aceste ingerințe ale autorităților în viața lor privată și în cercul libertăților lor fundamentale. Grupuri mici de activiști continuă lupta de apărare a drepturilor lor fundamentale. Nu știm dacă acest eveniment global numit pandemie va rescrie istoria drepturilor fundamentale, dar cert este că impactul lui asupra sferei libertăților individuale a avut un efect mult mai abrupt și mai intrusiv decât orice altă transformare, inclusiv cea tehnologică. În aceste condiții, ne rămâne o singură opțiune: aceea de a apăra individul, cu toate atributele sale, într-o societate dinamică, caracterizată de transformări atipice.

Cyberspace - the last frontier. This is where the mission of the lawyers begins: to search new forms of human rights manifestation. Fortunately, it is not a science-fiction mission, but a real, current and full of opportunities challenge. We consider that this is the best-chosen moment to propose this paper and to initiate a research work on the dynamics of law under the era of new technologies. Because this era has just begun. This thesis aims to explore this new space where the human being, holder of fundamental rights and freedoms, has entered. Like any new environment, the digital world arouses curiosity, engages the human need to explore but also activates the need to be safe. The human being is genetically programmed to protect his life, integrity and freedom in any type of environment, no matter if is real or virtual. Cybersecurity is a new topic; this topic has been brought in public debates only since 1988. States, private companies and specialists have quickly become aware of the need of regulation in this area, including by adapting international law to new realities. Conflicts, as frequent events in human society, have rapidly migrated from physical to the virtual space. The weapons as well. Cyber viruses, spyware, worms, malware took the place of the classic weapons and tools of war. The proposed security measures were implemented by state authorities with responsibilities in the field of national security, as well as by private companies. The efforts made to develop programs to fight against cyber-attacks, based on cyber espionage or hack-back measures, must be adapted to ever new technological challenges, but not forgetting the important issues for the individual human being, such the respect for his fundamental rights, whose recognition and regulation have cost years of legal struggle and philosophical debates. In this context, where the life of the citizen migrates more and more to the virtual space, with all its elements - internet banking, telemedicine, information and research from digital sources, electronic commerce, virtual dating, virtual reality – protective measures for cyberspace must designed in direct correlation with the security measures applied in the offline environment. If the offline environment is clearly determined, populated with actors playing key roles (states, administrative territories, institutions with responsibilities in the field of XVIII

security and safety of citizens, etc.), the virtual space is still a jungle, with unknown limits and incipient supervisory bodies struggling to protect vulnerable users against digital criminals. At this moment, the United Nations, through its commissions and expert groups, has taken on the role of human rights protector in cyberspace, interpreting the provisions of international treaties and developing recommendations for cyber conflicts and partnerships between states and large companies with technological control over the Internet, both in terms of digital content and computer connections. In the European Union, the specific role of the public institutions in the legal area allows drafting a coherent legal framework for cybersecurity policy, ensuring an effective system of protection based on cooperation between Member States, also bringing an effective protection of individual rights in the online environment. Also, the democratic tradition of Member States contributes in finding viable solutions regarding the freedom of cyberspace respecting, in the same time, the social importance of the human being. The creation on ENISA, with its determined role in the European cybersecurity policy, offers the advantage of a coherent approach in standardizing, centralizing and exploiting the data reported by Member States in order to develop well-founded regulations. The thesis also studies some categories of fundamental rights observing the new perspective of human liberty and privacy induced by technology and digitalization of reality. It is obvious that the initial environment where these rights have been studied and conceptualized has radically changed and their legal confirmation in the international law must be adapted to the new reality. The new digital threats to human fundamental rights are different from the known ones, and for the lawyers, who are non-technical by nature, it is a great challenge to identify the gaps in the informatics mechanisms of protecting fundamental rights when the person acts in the online environment. Maybe the generation of digital native lawyers will take over the work of digitally adapted lawyers and will be able to build a legal system applicable to this new living environment of the individual, but this success will be possible only after the next 10 years, when the new generation, born in the age of new technologies, will have the ability to analyze and propose legal solutions. The research focused mainly on the right to privacy and its legal components, being considered as one of the most vulnerable fundamental rights in the online environment. Connected human rights, such as the right to a name and to a nationality, identity, honor, dignity, physical integrity, are transforming and gaining new values in the era of technology. Some of these rights are reinvented and relocated into cyberspace, where they attach to the virtual human being and become digital rights, specific to the digital social environment. In the thesis there we dedicated a chapter to this new category of human liberties, aiming to establish the content and the limits of these new digital rights. Regarding the mechanisms for guaranteeing the exercise of fundamental rights and freedoms, the paper analyzes the various levels of protection: from the supranational (international) level, to the regional and national level, specific to each state. The institutional and jurisdictional mechanisms are largely organized according to the same rules, being guided by international human rights framework, at a global level, and particularly regulated by regional or local specific legal regulations. In the new technological context, these mechanisms need to be revised so that they can maintain their desired efficiency as the moment of their creation. Another important point of this paper is the analysis of the restrictions applied to human rights under the rule of law. So, we are not referring to any illegal interference, but we analyze the limitations allowed by law, especially in the name of collective security. This is the point where debates and analyzes converge in finding the perfect balance between the importance of one fundamental right to another. Both right to privacy and right to security are considered fundamental, but not absolute. From this perspective, clear boundaries must be set so that the exercise of one right does not affect the integrity of the other. Sometimes states impose overly restrictive measures on the right to privacy in the name of national security, and cyberspace is the perfect environment for such practices. Any practice situated at one of the two extremes, either intrusive in the personal sphere or inefficient from a security perspective, must be re-evaluated and correlated with the human rights, both from an individual and a collective perspective. For example, the right to privacy or the right to security of one person may interfere, in reasonable limits, with the right of another person to express himself or herself or to manifest certain psychical needs in the digital space. Fallowing the proposed objectives, applying the specific research methods and analyzing the legal literature, the regulatory framework and the jurisprudence on human rights, this thesis identifies and emphasizes the interaction between fundamental human rights and the social effects of the new technologies, including the consequences on related rights. In this particularly dynamic context, the biggest challenge for the new generation of lawyers will be to adapt the current legal framework to the new realities of the digital world. Given that the rules of law governing our daily lives have a long and slow evolution, this rapid technological revolution and the migration of the individual into virtual space urge for a quick adjustment of the legal framework to new realities so that the rule of law to be able to keep its mission of guardian of the public welfare. Moreover, this new pandemic, with uncertain origins and causes, hotly debated in the online environment, has led to a more severe human rights restriction than the last world war. We have been restricted in our right to freedom of movement, right to public meeting, right to manifestation, right to expression, right to education, right to work and even our right to pursue happiness. Under the fear of the unseen and unknown enemy, people accepted the most part all these interferences from the authorities in their private lives and in their circle of fundamental freedoms. Small groups of activists continue the fight to defend their fundamental rights. We do not know whether this global event called the pandemic will rewrite the history of fundamental rights, but it is certain that its impact on the individual freedoms has already determined a huge and more intrusive impact than any other transformation, including technological. Under these conditions, we have only one challenge: to defend the human individual in this dynamic society, with all its attributes, characterized by atypical transformations.